La Terminarea Liceului

Your browser did not load the style sheet and as a result the web page is not displaying correctly.

Cause: You use a low speed connection or the Internet is slow at this time. Solution: Hit the Refresh Button of the browser.
Cause: Your browser is not complying with the cascading style sheet used. Solution: Update your browser. We recommend Internet Explorer (IE) or FireFox.

Cuprins

introducere

fluturi
reprezentare
univers
dumnezeu si valentine's day
dumnezeul informational
homo dollaris
libertate si iubire
nimicuri
ordine si haos
secolul XXI
sfanta sofia
simetrie
special person
timpul ca dar suprem
trecut prezent viitor
viata si moartea
inventie descoperire
lucrurile esentiale
apocalips
despre matematica
despre entropie
la terminarea liceului

La Terminarea Liceului

Voi nu stiti... Imi-aduc aminte ca in una din ultimele zile de liceu, am plins pe "umarul" Andei, fara un motiv clar definit... simteam totusi ca in acele zile sint pe cale sa pierd ceva, desi nu as fi putut spune ce. Abia acum, dupa atitia ani as putea spune ce am plins atunci si ce de fapt am continuat sa pling tot acest timp...

Am plins despartirea de copilarie... am plins despartirea de primele fiinte pe care le-am iubit, nu datorita unor legaturi genetice, nu datorita unor legaturi de proximitate, ci pur si simplu pe care le-am iubit pentru sufletul lor curat, pentru faptul ca m-am regasit ele, pentru ca au stiut sa produca in mine o vibratie speciala pe care nu am simtit-o mai tirziu... am plins despartirea de poezia si romantismul pe care le-am trait, chiar si eu fostul corigent la limba romana... am plins atit de multe placute amintiri, desi nu m-am despartit si nu ma voi desparti de ele.

Ar fi minunat daca am gasi o formula magica de a putea transmite aceste amintiri unor oameni straini, unor generatii viitoare... atunci toti acesti ani ar putea sa traiasca mereu, daca nu in memoria noastra macar in cea a unor oameni care ar avea sansa de a simti trairile pe care le-am simtit eu, alaturi de voi.

Nu ma pot opri sa nu ma gindesc la norocul pe care l-am avut... ginditi-va...

Primul moment al universului, primii atomi formati, primele molecule de hidrogen si heliu, primele stele care s-au format din aceste gaze, primele galaxii, primele stele care au murit si care au produs cenusa din care s-au format planetele, istoria nesfirsita de incercari reusite si mai putin reusite, care a condus la crearea corpurile noastre din acea pulbere de stele, intimplarea sau poate soarta care ne-a adus in acelasi timp in acelasi loc... Care este probabilitatea de a se intimpla toate astea? Ea poate fi usor aproximata cu zero... si totusi... impotriva ratiunii, impotriva sansei, am fost impreuna acei patru ani...

Nu pot si nu vreau sa-i uit chiar daca citeodata ma doare ca i-am pierdut..