ODE (in antique metre)
|
ODA (în metru antic)
|
I little thought that I would learn to die; Forever young, enveloped in my cloak, My dreaming eyes I lifted to the star Of solitude. When of a sudden you stood in my way, On, anguish you, of nameless suffering sweet... And to the dregs I dank the draught of death Unpardoning. Miserably I burn alive like Nessus, Or Hercules wrapped in his poisoned cloak; The fire in me the boundless sea itself Could never quench. By my own dreams consumed, I endless wail; At my own pile I am consumed in flame, Shall I then luminous one day return As does the Phoenix? Tormenting eyes but vanish from my way, Come to my breast again sad unconcern; That I may die in peace at last, myself Give back to me. Translated by Corneliu M. Popescu |
|
Nu credeam să-nvăt a muri vrodată; Pururi tânăr, înfăsurat în manta-mi, Ochii mei năltam visători la steaua Singurătătii. Când deodată tu răsărisi în cale-mi, Suferintă tu, dureros de dulce... Pân-în fund băui voluptatea mortii Nendurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, misuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri linistit, pe mine Mie redă-mă! (1883, decembrie) Mihail Eminescu |
contents | continue | sumar | continua | |
©Copyright 2024 Gabriel Ditu
|