| Location: Sydney (AUS) | Sunrise: 05:40 | Sunset: 19:43 | GMT +11 |
 | Home  | Moon  | Monitor  | News  | About Me  | Site Map  | Guest Book  |   | 
Your browser did not load the style sheet and as a result the web page is not displaying correctly.
  • Cause: You use a low speed connection or the Internet is slow at this time. Solution: Hit the Refresh Button of the browser.
  • Cause: Your browser is not complying with the cascading style sheet used. Solution: Update your browser. We recommend Internet Explorer (IE) or FireFox.
Dumnezeul Informational

Intotdeauna oamenii s-au impartit in doua categorii. Credinciosi si necredinciosi (teisti si ateisti). Cu cit societatea a fost mai primitiva cu atit numarul necredinciosilor a fost mai mic, cu atit numarul zeilor mai mare. In comuna primitiva aproape tot ce-l inconjura pe om facea obiectul veneratiei. Animalele, stelele, fenomenele meteorologice, pamintul, apele... 

Odata cu sofisticarea societatii umane si zeitatile au fost mai putine si prezentate intr-o forma care sa descrie ierarhia sociala. De ce a scazut numarul zeitatilor odata cu dezvoltarea stiintei? Pentru ca numarul de fenomene pe care aveam nevoie sa le explicam facind apel la supranatural a scazut odata cu dezvoltarea societatii.

Nu stiu ce i-a facut pe primii oameni sa devina monoteisti. Bunul simt? Intuitia? A fost numai o "gaselnita"? Nu stiu. Ceea ce stiu insa, este faptul ca a fost o idee geniala. In primul rind pentru simplitatea ei. O forta supranaturala care putea explica orice. De ce sa avem zei specializati? Zeul cu intelepciunea, zeul cu e-mail-ul, zeul cu agricultura, cel cu apele etc... cind putem avea unul singur care poate face orice. Dar mai sint si alte avantaje. O simplificare a cultului, o unire a oamenilor sub aripa aceluiasi Dumnezeu, un numar mai mic de preoti etc. Ginditi-va cite resurse erau pierdute datorita venerarii zeilor. Fiecare avea templele lui, preotii lui, ofrandele lui, serbarile lui, etc... Toate astea se traduceau intr-o pierdere materiala.

Poate nu intimplator evreii, atit de talentati la comert au fost cei care au propus sistemul monoteist. Acest sistem a ajuns in relativ scurt timp sa fie extrem de raspindit, atit geografic cit si demografic. Nu trebuie sa ne gindim numai la religia crestina. Religia crestina nu este de cit o forma a religiei monoteiste care-si are originea de pe vremea lui Abraham. Judaismul, crestinismul si islamismul au toate o origine comuna. Ceea ce la deosebeste, este numai "infloriturile" adaugate de mina omului, traditiile etc. Numai daca ne uitam la crestinism si putem vedea cit de important este rolul omului in evolutia religiei.

Crestinismul a fost poate cea mai dinamica religie, datorita influentei politicii asupra ei. Prima data religia crestina s-a scindat odata cu imperiul roman, in Ortodoxism si in Catolicism. Catolicismul apoi s-a scindat din nou dind nastere Protestantismului, care de la inceput a fost scindat. Motivul principal a fost acela de a nega autoritatea papala, care era considerabila. De exemplu una din cauzele majore ale aparitiei bisericii anglicane a fost aceea ca Henry VII-lea nu putea divorta dupa canoanele catolice.

Oamenii au aderat la aceste religii, precum suporterii la o echipa de fotbal. Din credinta ca religia lor este cea buna iar celelalte sint cele gresite. In ziua de astazi din ce in ce mai multe secte apar. Motivul principal fiind acela financiar si politic. Biserica inca are un rol in societate, daca nu acela de a explica ceva, de a da un punct de sprijin spiritual celor care se afla in nevoie. Din pacate insa biserica se limiteaza in mare parte de a polariza oamenii catre o directie sau alta, de multe ori pentru a produce avantaje "slujitorilor" ei.

In ziua de astazi au loc doua fenomene importante, care afecteaza numarul si calitatea celor care cred in Dumnezeu. Unul este proliferarea inculturii si mai ales lipsei de interes in orice se intimpla in jur. S-a format deja o mare patura a populatiei, in special in tarile avansate tehnologic, care nu numai ca nu are un Dumnezeu, dar nu crede in nimic si nu-i interesata de nimic.

Diametral opus, se afla un numar restrins de oameni, care in general se ocupa de cercetarea fundamentala, care desi au o explicatie stiintifica aproape la toate fenomenele observabile, incep sa intuiasca prezenta lui Dumnezeu. Acest Dumnezeu nu este cel pe care biserica monoteista traditionala este dispusa sa-l admita. 

Nu am avut placerea de a discuta personal cu nici o personalitate stiintifica, dar am citit multe carti scrise de oamenii care apartin acestei categorii si cu surprindere am vazut ca nici unul nu neaga prezenta unei divinitati, ci din contra cind si cind fac referiri la ea.

Dumnezeul "actual" este dupa parerea mea un Dumnezeu informational. Vedem ca pe masura ce patrundem in domeniul particolelor elementare informatia incepe sa devina parte integranta a materiei. Pe masura ce aflam mai mult despre mecanica cuantica realizam ca nu este numai energia si materia care trebuie cuantificate. Exista si o componenta informationala. Credinta mea este ca in final daca vom putea ajunge la "caramida de baza" a universului, aceasta va fi un mic graunte informational.

Universul asa cum il vedem, este numai aparent de o complexitate coplesitoare. In esenta el este alcatuit insa din niste unitati elementare informationale. De aici si denumirea de Dumnezeu informational. Un Dumnezeu atotputernic, deoarece insasi substanta lui sta la baza noastra si a universului. Un Dumnezeu bun, pentru ca nu stie ce inseamna razbunarea, minciuna, sadismul... Un Dumnezeu crud pentru ca nu vrea sa auda de problemele mele sau de problemele tale. Cred ca egoismul nostru a generat ideea ca Dumnezeu isi pleaca urechea la rugamintile noastre. Ce sintem fiecare in parte la scara planetei? Sintem numai niste indivizi mai mult sau mai putin dotati, dupa canoanele trasate de noi. Niciodata insa, lumea nu s-a oprit in loc pentru ca unul dintre noi a pasit in lumea nefiintei. Dar daca ne raportam la scara universului? Ce reprezentam noi? Probabil ca reprezentam statistica. Cred ca Dumnezeu a vrut sa creeze viata dar nu aici pe Pamint ci in univers. Faptul ca noi sintem aici este asa cum am spus, rezultatul sansei.

Pina nu de mult religia, in special cea crestina, a sustinut ca noi am fi "buricul" universului, si ca noi am fi unica creatie a lui Dumnezeu. Se stie la ora asta ca nu sintem nici macar "buricul" sistemului solar. Ca persoana rationala imi este foarte greu sa cred ca am fi unica creatie a lui Dumnezeu. El a "semanat" viata asa cum agricultorul seamana pamintul. A "imprastiat" conditiile favorabile aparitiei vietii pe toata suprafata universului, si a asteptat ca acestea sa dea roade. Tot asa cum agricultorul nu poarta grija fiecarui spic, si cu atit mai putin a fiecarui bob, Dumnezeu nu poate duce grija noastra, altfel decit statistic.

Personal ma rog lui Dumnezeu, nu pentru ca o sa ma ajute. Ma rog ca un act de reverenta in fata maestrului, ma rog pentru ca este metoda cu care eventual o sa pot intelege ce a vrut de fapt de la mine, ma rog pentru ca psihologic vorbind credinta ne da o mai mare stabilitate psihica...

Cred ca omul a avut mereu dificultate de a crede in ceva abstract. Din cauza aceasta religiile de pina acum au fost toate imbracate intr-o forma romantica. In toate religiile, naratiunea, descrierea au jucat un rol important. Pina la religia monoteista divinitatile au avut chipuri sau trupuri imprumutate de la oameni sau animale. Chipurile zeitatilor fie semanau cu ale credinciosilor fie cu ale animalelor din zona respectiva. Logica ne spune insa ca este greu de a crede ca dumnezeu este chinez, sau ca este evreu, sau ca este negru...

Religia monoteista a incercat sa diminueze descrierea divinitatii, dar nu i-a putut impiedica pe oameni de a o reprezenta intr-o forma sau alta. O sa-mi aduc mereu aminte, copil fiind, cum admiram pictura de pe tavanul bisericii de linga casa parinteasca care reprezenta Sfinta Treime si pe Fecioara Maria. Tatal un barbat in virsta, cu parul alb, Fiul un barbat in puterea virstei si Sfintul Duh ca un porumbel. Dumnezeu nu este o treime. Dumnezeu este o unitate. 

Copil fiind este usor sa crezi in asa ceva. Astazi insa nu pot sa cred in forma prezentata de religia crestina sau de religia islamica. Cred ca cei care le-au creat au intuit faptul ca Dumnezeu nu este o fiinta ca si noi, ca este ceva cu totul special. Mi se pare foarte laudabile eforturile depuse de Mohamed, proorocul islamic, in a interzice pictarea chipului lui sau a lui Dumnezeu. Mi se pare deasemenea remarcabil faptul ca nu a vrut sa se stie unde este mormintul lui in dorinta de a-i impiedica pe oameni sa faca din persoana lui un obiect de cult.

Omul simplu are nevoie de ceva palpabil. Are nevoie sa vada. Atunci s-au scris carti, sau facut biserici, s-au facut rugaciuni, s-au venerat profetii, s-au pictat icoane, s-au facut sculpturi etc. Personal cred ca nu-l putem vedea pe Dumnezeu, pentru ca nu putem vedea, intelege sau descoperi ceea ce nu este relevant pentru noi. Exemplul cel mai simplu este spatiul cu peste trei dimensiuni. Acest spatiu exista, pentru ca matematic si fizic are sens. L-am descoperit pentru ca am avut nevoie de a explica unele fenomene. Putem insa sa-l reprezentam grafic? Putem sa ni-l imaginam? Nu putem. Motivul este acela ca noi nu am avut nevoie sa avem o reprezentare grafica a acestui spatiu. Faptul ca avem nevoie acum, nu este suficient pentru ca evolutiv noi nu am fost pregatiti pentru aceasta. Din cauza asta, marea majoritate a oamenilor nu pot intelege teoria relativitatii sau cea cuantica. Din cauza asta bunul simt nu mai are valoare in cercetarea fundamentala. Pentru ca am trecut intr-un spatiu informational pentru care viata de zi cu zi nu ne-a pregatit, un spatiu in care ne aflam mai aproape de Dumnezeu.

Cu straduinta s-ar putea sa gasim o "cale de comunicare" cu Dumnezeu. Cred insa ca aceasta va fi prin "intermediari". Tot asa cum simbolic, profetii si ingerii ne-au adus cuvintul Domnului, tot asa probabil ca prin intermediul efectelor produse de prezenta lui Dumnezeu o sa putem sa-l intelegem, sa-l "atingem"...

Cu putin efort putem sa o facem si astazi cu ochii mintii. Pentru asta trebuie sa inchidem ochii si sa lasam gindul sa ne poarte catre Dumnezeu.
©Copyright 2017 Gabriel Ditu